Manastirea Tismana, GJ

Manastirea este intemeiata pe la sfarsitul sec. XIV de calugarul Nicodim, biserica Tismana s-a ruinat la sfarsitul sec. XV. 

In locul ei, Radu cel Mare ridica unul din monumentele de seama ale arhitecturii muntenesti de la inceputul sec. XVI. Pe vremea domniei lui Neagoe Basarab lacasul se bucura de atentia voievodului ce "toata biserica o au acoperit cu plumb". In 1564, mesterul zugrav Dobromir din Targoviste ii daruia una din cele mai de pret podoabe ale sale. Dintre frescele lui s-au mai pastrat pana azi doar cateva scene si un panou cu portretele a patru domnite. De-a lungul timpului, 

batrana manastire a Tarii Romanesti e incercata de multe atacuri si pradaciuni. Zidurile inconjuratoare au fost refacute in timpul domniei lui Matei Basarab, care a avut mare grija de a rasplati Tismana, ce cu ani in urma il aparase de atacuri vrasmase. Conflictele dintre turci si austrieci, din sec.XVIII, au fost prilej de noi primejdii si pustiiri. Usile ferecate ale Tismanei au fost duse de turci la cetatea Vidinului, de unde vor fi luate de romani abia la 1877.

 In 1821, Tudor Vladimirescu a ordonat de la manastirea Tismana strangerea pandurilor. Atribuindu-i-se un rol important de rezistenta, manastirea cade totusi repede in mana turcilor, datorita lipsei de munitii si tradarii unor conducatori. In incinta manastirii au fost inchinate multe ore muncii carturaresti, asa incat Tismana devine unul din primele centre de cultura din Tara Romaneasca. Din bogatul tezaur al acestui lacas, desele jefuiri au lasat putine lucruri. Printre ele se afla si cea mai veche piesa de argintarie cunoscuta in Tara Romaneasca - Cadelnita de la Tismana - care impreuna cu Tetraevanghelul lui Nicodim - cel mai vechi manuscris, datat 1405 -1406 se afla la Muzeul de Arta al Romaniei.